1. Prezentați trăsăturile junimism + reprezentanți.

 Junimea e un curent literar și cultural din al doilea jumătate sec. al XIX-lea, și a fost inființat de către Petre Carp, Iacob Negruzzi, Titu Maiorescu, Theodor Rosetti si Vasile Pogor ca asociere cu scopul de a revoluțiuna literatura română de a forma bazele scrierii corecte, de a culturaliza poporul și de a da un exemplu viitorilor poeți și scriitori. Acțiunea junimiștilor încadrează două perioade în cea ieșană și bucureșteană. În prima perioadă se țineau legeri populare cu acțiuni de culturalizare unde se discutau probleme generale ale limbii și literaturii române și ședințele decenacul unde se citau cele mai recente creații de marilor scriitorului. În cea de a doua fază ei își dezvoltă principirile estetice cum ar fii spiritul filosofic, spiritul critic, clasic, ironic și oratoric. În anul 1867 se înfinșează revista Convorbiri Literare unde au apărut unele dintre cele mai importante opere ale marilor clasici: Eminescu, Caragiale, Slavici, Creangă.

2. Semnificația titlului ”Floare albastră”.

 Titlul ”Floare Albastră” reprezintă principul feminin din poezia cu acest titlu de M. Eminescu.

În poezie femeia apare ca un ideal al tinereții și a vieții, ca o floare care ar putea fi percepută ca ființa care păstrează sentimentele și dorințele, simbol al vieții și a frumuseței. Culoarea albastră reprezintă ideea îndepărtării mării și a cerului, aspirația către infinit, referitor la principiul mascului, acesta apărând ca al geniul idealist.

3. Prezentați la alagere o secventă lirică din care să reiesă atitudinea eului liric și atitudinea... (Floarea albastră).

 În poezie ne sunt prezentate două principi opuse, dar ideale în felul lor, două moduri de gândire contarii din cauza cărora iubirea lor nu se poate realiza la perfecțiune și se termină cu despărțirea celor doi.

Femeia reprezintă în poezie principul feminin ideal. Ea este cel care cheamă la iubire și este descrisă de un pragmatism absolut, își vede fericirea în iubire realizată pe plan fizic în inima naturii. ” Hai în codrul cu verdeata”. Ea nu vede rostul gândurilor mărețe:  ” Nu cata în departare” nu aspiră spre infinit ci spre trăirea emoțională, de aceea încearcă să-l sustreagă și pe el din aceste gânduri. ” Iar te-ai cufundat în stele / Si în nori si-n ceruri nalte?”, ” In zadar râuri de soare / Gramadesti-n a ta gândire”.

Concepția lui poate fi descrisă tocmai de aceste versuri: ” Piramidele-nvechite / Urca-n cer vârful lor mare”. Pentru el așa este descrisă iubirea ideală.

4. Definți simbolismul.

 Simbolismul este un curent literar apărut în Franța în secolul XIX.

Simbolism: capacitatea unui element particular de a desemna o noțiune diferită printr-o legătură semantică. Ca curent artistic exprimă o sumedenie de sentimente omenești cele mai des apărând sentimente negative de nevroză, singurătate, apăsare, splin, frică, prin diferite imagini.

Teme simobliste: natura, ploaia, iubiri de o clipă, călătoria ca forma de evoziune, fascinația de abis, condiția poetului damnat, lumea citadină periferică, solitudinea iremediabilă, etc.

5. Interpretați titlul poeziei Amurg violet

Titlul ”Amurg violet” descrie ideea principală a poeziei. În poezie apare imaginea unei mulțimi fără scop, fără dorință spre înalt care din acest motiv, este sortită eșecului. În poezie, timpul apare ca amurgul momentul care precidează noaptea, simbol al morții și a finalului. Acestei lumi i-a rămas puțin timp și i se vestește sfârșitul iminent, cu imagine de armageddon.

Culoarea ”violet” de notă același lucru. Fiind opusul verdelui simbolizează involuția, drumul de la viață la moarte. Mai descrie și sentimentul monotoniei a unei lumi lipsite de valori.

6.

Versurile debutează cu o formă pronominală neaccentuată, sugerează marca prezenței eului liric.

În absența hârtiei poetul recurge la pereții celului, pe care încustrează cu imaginile non-create. Epitetul ”firidu goală”, enumerațiile ”peste în cuială” ”pe un părete” ”pe intuneric” sugerează ambianța nefavorabilă actului poetic și generează impresia captivității spiritului. 7.

Poetul recunoaște că a trăit momente de disperare și anguasă că în aceste condiții a creat ”stipuri fără an, stiluri de groapă. Totul se transformă în scurt, setea și foamea, pierzânduși și calitatea de impulsuri vitale. Sintagma ungiu îngerească, metaforă pentru inspirația divină, dezvăluie ideea ca acesta s-a tocit în condiții vitrege. 

7.

Taurul, leul, vulturul sunt simboluri religioase și trimit la cei trei evangheliști: Luca, Marcu și Ioan pe care iconografia creștină îi înfățișează împreună cu aceste simboluri: jerfa-taurul, damria lui Isus-leul, imaginea sfântului duh-vulturul.

8. Prezentați suc.. mesajul poetic al poeziei Flori de mucigai...

 ”Florile de mucigai” este motivul principal din poezia cu același titlu și comprimă în sine estetica urâtului: Estetica urâtului constă în folosirea unor cuvinte vulgare și inexpresive pentru crearea frumusului:

Prin descrierea urâtului, hidosului, prin descompunerea materiei se naște un nou început și poate începe o nouă purificare. ”Flori de mucigai” ne duce cu gândul la ”Florile răului” ale lui Baudelaire. El relevră diz... ca în final să se realizeze elogiul iubirii, care este capabilă să înfrunte și dezagregarea biologică.

Flori de mucigai este o structură oximoronă.

Floarea reprezintă tot ceea ce este frumos și tot ceea ce este plăcut tuturor simțurilor, reprezintă culoarea, viața, prospeținea în schimb mucegaiul apărut în locuri neaerisită înbibate în umiditate ; este urât-mirositor și neplăcut la aspect, reprezintă dezvoltarea și extinderea urâtului spre coșmanul existențial.

Poetul se folosește de ”mucigai” ca să creeze ”flori”, însă lumea poeziei poetul îsi pierde talentul creativ din motivul lumii înconjuretoare care nu îl privește cum i se cuvinei.